Ce presupune un proces penal?

Ce presupune un proces penal?

Procesul penal reprezintă singurul cadru juridic în care se poate stabili dacă o persoană este sau nu vinovată pentru comiterea unei infracțiuni. Dar cum se desfășoară un proces penal? Ce implicații are?

Procesul penal se desfășoară în următoarele faze:

1. Urmărirea penală

Urmărirea penală poate începe în urma sesizării din oficiu a organelor de urmărire penală (ex: mass-media, infracțiuni flagrante, etc.) ori prin sesizarea acestora prin plângere, denunț, prin acte încheiate ale organelor de constatare prevăzute de lege (de ex: comandanții de nave și aeronave pentru infracțiunile săvârșite pe aceste nave/aeronave, organele de ordine publică și siguranță națională pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor, etc.)

Această fază are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Urmărirea penală începe cu privire la faptă – in rem. În urma cercetărilor efectuate, dacă din probele existente rezultă bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală și nu există vreun caz care să împiedice punerea în mișcare a acțiunii penale sau exercitarea acesteia, organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală se se desfășoare în continuare față de această persoană, care dobândește calitatea de suspect.

Singura măsură preventivă care poate fi luată față de suspect este reținerea.

Activitatea de strângere și administrare de probe continuă, astfel că, atunci când procurorul constată că există probe (probe, nu bănuială) că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există vreunul dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau exercitarea acesteia, pune în mișcare acțiunea penală. La acest moment, persoana în cauză nu mai este suspect, ci devine inculpat, respectiv devine parte în procesul penal.

Din acest moment procesual, față de inculpat poate fi luată una dintre măsurile preventive, respectiv: reținere, control judiciar, control judiciar pe cauțiune, arest la domiciliu, arest preventiv, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Atunci când se constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă și există probele necesare și legal administrate, procurorul:
Emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de inculpat și că acesta răspunde penal;
Emite ordonanță prin care clasează sau renunță la urmărirea penală.

În ceea ce privește clasarea cauzei, aceasta se dispune dacă există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 16 Cod procedură penală, în timp ce renunțarea la urmărirea penală se dispune dacă nu există interes public pentru continuarea acesteia.

Prin urmare, observăm în acest moment faptul că există posibilitatea ca o persoană care a dobândit calitatea de inculpat să nu ajungă în fața instanței de judecată. Bineînțeles, există anumite condiții specifice în care se poate dispune clasarea cauzei ori renunțarea la urmărirea penală.

2. Camera preliminară

Obiectul camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Camera preliminară funcționează ca un filtru între urmărirea penală și judecată, iar soluțiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate pronunța la finalul acestei faze sunt:
– Începerea judecății;
– Restituirea cauzei la parchet.

Important de menționat este faptul că, în cazul sesizării instanței cu un acord de recunoaștere a vinovăției și a admiterii acordului, nu se mai parcurge faza camerei preliminare.

3. Judecata

În această fază se soluționează cauza și se află adevărul. Se desfășoară în mod obligatoriu cu participarea procurorului.

Judecata în primă instanță este împărțită în mai multe etape procesuale, respectiv : cercetarea judecătorească, dezbaterea, deliberarea și pronunțarea unei hotărâri.

În urma deliberării, instanța de judecată poate pronunța una dintre următoarele soluții:
• condamnarea;
• renunțarea la aplicarea pedepsei;
• amânarea aplicării pedepsei;
• achitarea;
• încetarea procesului penal.

Sentința pronunțată de instanță poate fi atacată cu apel de către procuror, inculpat, partea civilă, partea responsabilă civilmente, persoana vătămată, martor, expert, interpret și avocat (aceștia patru din urmă doar în ceea ce privește amenzile judiciare aplicate prin sentință, cheltuielile judiciare, indemnizațiile cuvenite acestora), precum și de către orice persoană ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau act al instanței (doar cu privire la dispozițiile care au provocat această vătămare).

Decizia instanței de apel este definitivă.

4. Executarea hotărârilor penale

Punerea în executare a hotărârilor penale reprezintă momentul final al procesului penal. Hotărârile penale devin executorii în momentul în care au rămas definitive.

Dacă aveți un dosar penal aflat în stare de judecată, puteți consulta stadiul acestuia pe portalul instanțelor de judecată.

avocat Ana Braileanu, avocat Bucuresti, avocat Tulcea, avocat drept penal
Avocat Ana Brăileanu

Lasă un comentariu

Aveți nevoie de ajutorul unui avocat?

cropped-logo

Adresa
București
Sector 4